AlexJ's Computer Science Journal

alexandru.juncu.ro

[Personal] Driving down the US Highways (III) – Death Valley

Deși nu era în planul inițial, direcția pe ziua de luni nu a fost acasă, ci un obiectiv mai îndrăzneț, un loc numit Death Valley. După cum sugerează numele, locul este o zonă foarte neprietenoasă din punct de vedere a climei, putând ușor să îl numim si altfel: Iadul. Această vale are o caracteristică foarte interesantă: este sub nivelul mării, aici găsindu-se cel mai jos punct aflat pe pământ din America continentală. Acesta este și motivul pentru care zona este foarte caldă. Pentru a ajunge la el, am părăsit statul Nevada și am intrat iar în California.

La fel cum mare parte din Grand Canyon este un parc național, așa și o parte din Death Valley face parte din Death Valley National Park, cu o taxă de intrare de 20$ pentru mașină (taxă care merită, având în considerare că ai o stradă foarte bine asfaltată în mijlocul pustietății și indicații turistice). Dupa ce am intrat în parc, am început să coborâm în altitudine cu fiecare milă condusă. Vedeam cum GPS-ul și semnele de pe marginea drumului indicau că am coborât sub 0 metri altitudine. Căldura devenea infernală. Dacă scoteai mâna pe geamul mașinii, chiar dacă mergeai cu 100 mile pe oră, simțeai ca și cum bagi mâna în flăcările unui foc. În jur nu era nimic, doar șoseaua în fața ta și pietrișul din dreapta și stânga, fără pic de vegetație.

Prima oprire a fost la Zabriskie Point, un deal pe care vedeai partea muntoasă a zonei. În acei munți, acum 100 de ani existau mine ce extrăgeau resurse minerale din vale, cea mai exploatată fiind boraxul. Deși din cauza condițiilor în care trebuia să faci extracția și transportul, nu părea că merită efortul. Din acel punct am început să coborâm spre un loc numit The Devil’s Golf Course. Dacă este vreo imagine a cum arată Iadul, aceasta este. O suprafața foarte mare de pământ acoperită cu niște pietre foarte ascuțite, dar care, dacă te apropi de ele, descoperi că sunt, de fapt, bucăți mari de sare. Găuri în pământ încă există, pe unde apa cu sare a ajuns la suprafață. Datorită căldurii, apa s-a evaportat, rămânănd doar sarea la suprafață.

Destinația finală din parc a fost un loc numit Badwater. O suprafață cu o rază de câteva mile, complet plată, acoperită de un strat gros de sare. Dacă te uitai în jos și ignorai călura de afară, puteai să juri că este zăpadă. Puteai să și desenezi în “zăpadă”. Este de inimaginat cum ar putea exista viață în acest loc, dar într-un colț al Badwater există o mică baltă (pentru că nu o pot numi lac) în care găseai niște insecte. De la acest lac, dacă te uitai în spate, se vedea un munte și pe versantul său, la câteva zeci de metri în sus, vedeai un semn mare zicea “Sea Level”, noi fiind la 86 metri sub nivelul mării. This is as close to Hell as you’ll ever be.

În drum spre ieșirea din parc am mai oprit la un loc de unde am făcut o foarte scurtă plimbare, urcând printr-un canion spre un loc numit Natural Bridge, care era, intuitiv, un pod dintr-o stâncă între doi versanți. Am luat un drum numit Artist’s Road care urcat și coborât pe dealuri din Death Valley. Dacă pustiul de până acum nu ni s-a părut deșert destul, fix la ieșirea din parc am văzut dune de nisip. Am ieșit să punem mâna pe nisip, care era relativ rece la suprafață din cauza vântului, dar dacă săpai câțiva centimetri în pământ, ajungeai la nisip fierbinte, pentru că toată căldura din atmosferă era reținuta în pâmânt.

Am ieșit din parc, dar nu și din Death Valley. Am început să urcăm foarte mult, ajungând pe niște munți destul de înalți de unde vedeai toată valea. Ieșind din zona Death Valley, începeam să vedem peisaje mai apropiate de ce erau în California. Restul drumului de aici încolo însemna doar terminat cele câteva sute de mile rămase pe autostrăzi. Drumul a fost frumos. Driving down the Lost Highways of the US. Ne-am îndreptat spre munții Sierra Nevada, cei mai înalți de pe continentul american. Se întuneca și am prins apusul deasupra munților în vest dar, pentru că trebuia să trecem peste ei, apusul a ținut foarte mult pentru că l-am prins și în spatele lor. Am trecut pe lânga Lacul Isabelle, în apropierea Sequoia National Park, lac format datorita unui baraj pe un râu ce curge din Sierra Nevada.De la Bakersfield am continuat spre I-5, apoi pe US-101 spre Mountain View, unde am ajuns la miezul nopții.

Mașina pe care o închiriasem avea la bord aproximativ 1000 mile când am plecat. Am returnat-o cu aproape 3000 de mile și cu o întreagă aventură prin deșert drept trecutul ei și al nostru.

Comment

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code
     
 

*