AlexJ's Computer Science Journal

alexandru.juncu.ro

[Personal] Tales from the States: The end

Cele 3 luni în SUA au ajuns la sfârșit. A fost o experiență interesantă. Aș putea trage linie și face câteva constatări despre cei din State.

Primul lucru pe care l-aș afirma, este faptul că toate clișeele pe care le vezi în filme sunt adevarate. De la casele cu iarbă verde în față și fără gard sau cu un gard foarte mic, la barurile în still western (mai puțin ușile rabatabile), de la surfer-ii de pe plajele de la ocean la cluburile cu covor roșu, de la liniștea din suburbii, la algomerația din marile orașe.

Altă observație este că totul în America este mare: mașini mari, porții de mâncare mari, distanțe mari. Este ceva ce face o diferență foarte mare față de Europa. Cumva este simbolic faptul o milă este valoric mai mult decât un kilometru și cum totul este la distanță mare, viața unui american este diferită de cel a unui european. Mașina este ceva absolut necesar și nu este nimic neobișnuit ca locul de muncă să fie la 50 mile distanță de casa ta. Magazine mici, de cartier nu sunt foarte multe și mare parte din cumpărături le faci de la centrele comerciale din oraș. Cum toată lumea are mașină, benzina este mai ieftină, dar, de fapt, este doar o iluzie, pentru că prețul este mai mic, calitatea este mai proastă (cifra octanică este de 75-85, 90 fiind deja de putere înaltă); acest lucru duce la nevoia de un motor mai mare (2 litrii este un motor foarte mic) și la mașini mari. De asemenea, cutiea de viteze manuală este o raritate mare. Și dacă nu era deja evidentă importanța unei mașini, faptul că ei nu au buletin sau carte de identitate și singurul lor document oficial este carnetul de conduere, zice tot. Dar un efect pozitiv este faptul că autostrăzile lor sunt peste tot și în unele intersecții, din punct de vedere ingineresc și arhitectural, incredibile (cu poduri suspendate peste poduri sustendate).

Pentru un european (mai puțin dacă ești din UK), un prim stres cred că este întotdeauna folosirea unităților imperiale folosite. Mila, foot-ul, yard-ul cu valorile lor necunoscute, în general, nici de localnici. Gradele cu F în loc de C și formatul mai neintuitiv de lună/zi/an.

Dar mi se pare că este o mare diferență din punct de vedere turistic între Statele Unite și Europa. În Europa, ești obișnuit să vizitezi castele, biserici și monumente. În State, lucrurile sunt prea noi pentru așaceva. Dar Statele au ceva foarte frumos: natura. Faptul că distanțele între orașe sunt mari, înseamnă că este loc între ele de lucruri de văzut. Parcurile lor naturale sunt foarte frumoase. Dacă Grand Canyon nu este destul de incredibil, mai sunt Yosemite și Sequoia (pe care, din păcate, nu le-am văzut) sau alte sute păduri întregi de redwoods, copacii giganți. De-a lungul costei californiene, autostada California 1 îți oferă o priveliște foarte interesantă: pe o parte, în imediata apropiere, ai oceanul și plajele sale și pe cealaltă parte, la fel de aproape, ai munți și păurile de conifere. Big Sur este un loc foarte interesant pentru că zici că vrei să mergi la plajă, dar autostrada te tot urcă într-o zonă înaltă de munte, până te pierzi în pădurea deasă; dacă vrei să ajungi la plajă, trebuie să cobori pe un drum forestier care se deschide, dintr-o dată spre o plajă cu nisip, protejată într-un semicerc de stânci.

Valea Napa era o zonă recomandat de vizitat pentru vinurile sale. O mică Frața a Californiei de Nord, dealurile acestei regiuni sunt pline de vițe de vie care dau struguri din care se produc niște vinuri recunoscute ca fiind de o calitate foarte bună. Deși nu te-ai aștepta la o zonă prielnică pentru culturi de struguri având în considerare că la câteva zeci de mile este o zonă mai mult deșertică, Napa are norocul de a atrage umiditatea și precipitațiile oceanice din San Francisco Bay. Noi am fost la o vinărie numită Hess, care este cea mai veche din Napa, deschisă înainte de perioada Prohibiției.

Dar pe lângă părțile bune, există și anumite părți mai urâte. Probabil cel mai enervant lucru (pentru mine, cel puțin) a fost numărul ridicat de zâmbete false pe fața

oamenilor care încercau să îți vândă lucuri. Nu este un lucru rău să fii prietenos, dar americanii încercă să pară atât de prietenoși pentru a le cumpăra lucurile încât este deranjant. Este un grad de ipocrizie pentru că atunci când ajung acasă, nu vor ca nimeni să le invadeze spațiul lor (noi locuiam lângă un loc care avea la intrare o serie de semne mari cu “No trespassing”). Dar poate că nu era neapărat un lucru rău că lumea zicea “mulțumesc” (ok, “thank you”) pentru orice lucru. Mâncarea, era destul de diferită pentru un european și a zice eu, mai rea. Totul era forte dulce sau condimentat și, evident, mare.

Sunt, probabil, multe lucruri pe care le-am ratat în această serie de articole, pentru că au fost multe lucruri. Trei luni au fost destul de mult, dar tot nu suficient pentru a face tot ce era de făcut. De la San Franciso la Los Angeles, de la Oceanul Pacific până la munții Sierra Nevada și mai încolo, la deșerul Mojave, California a oferit multe atracții. It was fun while it lasted.

O propoziție dintr-un discurs plin de sfaturi de viață (discurs ce a fost transformat și într-o melodie) zicea “Live in Northern California once, but leave before it makes you soft”. Îmi pare bine că am reușit să am această experiență. Cuvinte anterioare erau “Live in New York City once, but leave before it makes you hard”. Ar fi frumos dacă aș avea și ocazia să conosc și costa de est.

Mi-am luat rămas bun de la Mountain View și San Francisco, de la US-101 și de la California și am părăsit continentul american îndreptându-mă spre Amsterdam, la aeroportul Schipol, unde m-am întors la prețurile europene și apoi acasă, în România.

Comment

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code
     
 

*